You are currently browsing the monthly archive for ianuarie 2008.
Într-o societate care pretinde că se bazează pe ideea de libertate a exprimării, pe încurajarea comunicării de orice tip şi la orice nivel, practicăm mult prea puţin ceea ce declarăm. Comunicarea este a spune direct, deschis, onest ceea ce gândeşti, ceea ce vrei să spui, ceea ce vrei să împărtăşeşti şi altora. Nu trebuie să foloseşti cele mai complicate cuvinte, nu trebuie să construieşti cele mai ample fraze în care să îţi dovedeşti măiestria sintactică, nu trebuie să îţi analizezi şi să planifici din timp fiecare gest, privire, intonaţie sau pauză. Comunicând te eliberezi pe tine însuţi, te schimbi, creşti, te dezvolţi.
Cred că suntem însă captivi într-o himeră comunicaţională în care ne amăgim că suntem realmente capabili şi dornici să relaţionăm cu cei din jurul nostru. Nu mai există instituţie, companie, organizaţie, stat care să nu aibă o subdiviziune cu atribuţii în domeniul comunicării. Brusc, această activitate a devenit specialitatea anumitor oameni care o practică între ei şi care îi cunosc deopotrivă atuurile şi punctele slabe. Tot procesul de comunicare a devenit un lung şir de teoretizări, proceduri, algoritmi meniţi să perfecţioneze atât desfăşurarea actului comunicaţional, cât şi rezultatele acestuia. Vrem să standardizăm chiar şi una dintre cele mai subiective trăsături umane doar de dragul de a nu avea surprize. De ce nu mai avem curajul să spunem ceea ce vrem? De ce îi lăsăm pe alţii să facă asta pentru noi?
Am senzaţia că uităm să comunicăm chiar şi cu cei mai apropiaţi nouă. Nu le mai zâmbim, nu mai ştim ce li se întâmplă, nu mai ştiu ce ni se întâmplă. Totul e redus la program, ore, agende. Nu mai avem timp. Nici pentru noi, nici pentru ceilalţi. Paradoxul este întocmai înstrăinarea pe care nu o conştientizăm pentru că panourile de pe stradă, ambalajele, afişele, luminile, vitrinele, comunicatele de presă, toate strigă „uite-mă, transmit ceva!”. Ne pierdem în infinitul acesta de mesaje care la urma urmei sunt efemere, dar care pentru scurt timp ne pun la dispoziţie ceea ce ar trebui să ne oferim unii altora: atenţie.
Cred că ar trebui să fim mai puţin preocupaţi de formalităţi, de păreri. Ar fi ideal să simplificăm relaţiile interumane. Ni s-ar lua o povară enormă de pe umeri şi s-ar putea să ne trezim chiar mai fericiţi şi mai liberi să împărtăşim lucruri adevărate şi importante pentru noi.
Susţin o lume în care să nu ne fie frică să fim aşa cum suntem şi să ne arătăm lumii. Susţin o lume în care să putem să zâmbim străinilor în autobuz fără a fi ţinta privirilor iritate. Susţin o lume în care să nu ne fie ruşine să ne spunem că ne placem. Susţin o lume în care să ne facem surprize unii altora fără să aşteptăm nimic în schimb. Susţin o lume în care să comunicăm cu adevărat.
Blogul iLeo arata bestial. Imi place cum e structurat si entry-urile sunt foarte misto. In plus, scrie chiar echipa iLeo so it’s nice to see what these people are thinking/doing.
BIG plus! Au si oferte de joburi pentru cei interesati 
Simt nevoia sa postez chestia asta. Articolul mi-a atras atentia numai prin introducere:
“Dupa trei mandate de presedinte, doua mineriade si o revolutie, Ion Iliescu se aseaza in fata calculatorului pentru a da inca o batalie: cea cu blogosfera.”
E absolut delicioasa exprimarea! Nu mi-am putut inabusi un zambet. 
Palmares bogat n-am ce zice si hopa si-n blogosfera. Omul asta ma fascineaza prin perseverenta lui. Niciodata nu s-a oprit, niciodata n-a zis “gata, mi-a ajuns”, niciodata n-a acceptat invingerile sau suturile in fund for that matter. Nu prea intelege el cand trebuie sa se opreasca si ca unele lucruri chiar nu i se potrivesc. Eh…
Mai sus aveti link catre blogul lui (o sa arunc si eu un ochi ca n-am apucat) si aici un interviu cu parerea lui despre blogging. Batalia cu blogosfera )
1.Ia cartea care e cea mai aproape de tine.
2.Deschide-o la pagina 123.
3.Gaseste a cincea propozitie/fraza.
4.Posteaza pe blog textul urmatoarelor 4 propozitii/fraze cu aceste instructiuni.
5.Nu indrazni sa scotocesti prin rafturi dupa cartea aceea foarte deosebita sau “intelectuala”.
6.Da mai departe leapsa la alti 6 prieteni.
“Ceea ce la inceputul secolului XX parea a fi fost o cerinta standard pentru redactarea articolelor in revistele de specialitate, astazi apare ca o recomandare nerestrictiva, cel putin in domeniul stiintelor socioumane. Editurile si colegiile de redactie accepta spre publicare atat studii care au distinct formulate concluziile, cat si studii in care concluziile sunt integrate in partea de discutie a datelor.”
Septimiu Chelcea – Cum sa redactam
Penal, stiu. ) mai departe la Daniel, Ioana, Jo, Ana, Laura si Cosmin.
