Oamenii trebuie să vorbească

Oamenii trebuie să vorbească. Deja nu mai e o chestiune de voinţă sau preferinţă, din punctul meu de vedere este o nevoie la fel de aprigă precum foamea, setea, somnul, sexul. E undeva la nivelul de bază al piramidei lui Maslow.

De ce?

• Pentru că altfel nu supravieţuiesc. Şi nu fac referire la supravieţuirea fizică, ci la cea emoţională şi psihică.
• Pentru că altfel explodează şi/sau implodează în funcţie de personalitatea fiecăruia şi de contextul în care are loc fenomenul.
• Pentru că îi ajută să îşi exprime temerile, speranţele, eşecurile şi succesele, aranjându-şi astfel gândurile şi emoţiile şi confruntându-se la un moment dat cu sine însuşi/însăşi.
• Pentru că simt că nu sunt singuri şi în acelaşi timp singurii care trec printr-o anumită stare.

Şi ce faci când simţi că nu ai cu cine să vorbeşti din diferite motive? Bănuiesc că vorbeşti cu tine şi când nici asta nu mai merge cauţi. Cauţi până găseşti. Înaintezi, te întorci, tatonezi, încerci până găseşti.

Oamenii trebuie să vorbească. Trebuie să (se) înţeleagă.

Forografia aici.

Discriminare cu Barack Obama

Mi-a menţionat cineva la un moment de unul din dicursurile lui Barack Obama (probabil un profesor la curs). Nu ştiu dacă acesta este cel la care făcea referire, în orice caz eu pe acesta l-am găsit la most viewed pe YouTube. Nu pot să zic că începutul m-a fermecat, dar până la sfârşit a reuşit să-mi capteze atenţia 100%. Poate şi pentru că atinge nişte probleme foarte aproape de sufletul meu zilele astea şi despre care am apucat să învăţ mai multe de curând.

Discriminarea este încă la un nivel foarte înalt peste tot în lume, în ciuda dorinţei noastre de a ne proclama open-minded, toleranţi, deschişi. Operăm cu prejudecăţi, cu stereotipuri, etichetăm în mod constant. De cele mai multe ori toate acestea sunt rezultatul mediului în care am trăit, a influenţei pe care o aveau părerile familiei noastre încă de când eram mici, poate chiar a propriilor noastre experienţe în unele cazuri. Oricum ar fi, ca să putem să convieţuim mai bine de acum înainte trebuie să facem schimbări. Cel mai important din punctul meu de vedere este să fim sinceri faţă de noi înşine, să conştientizăm, să recunoaştem şi să acceptăm faptul că operăm cu stereotipuri şi prejudecăţi. Odată ce facem acest prim pas, poate va fi mai uşor să trecem peste barierele cognitive şi emoţionale care conduc la diferenţierile pe care le facem. Important de menţionat că nu mă refer (doar) la discriminări rasiale. Gândiţi-vă de câte ori aţi auzit pe cineva spunând ceva negativ despre o femeie, un bărbat, un coleg cu un temperament sau cu un stil vestimentar de al lui/ei, o persoană mai în vârstă, fără un motiv concret pentru a face respectiva afirmaţie.

Sper să aveţi răbdare şi timp să ascultaţi discursul. Pe lângă ceea ce spune sunt de remarcat şi aptitudinile lui de public speaking – ton, viteză, atitudine, tehnici (povesteşe experienţe personale, nu devine defensiv, prezintă totul cu argumente, dar prin prismă emoţională). Recunosc că apar şi americanismele specifice ( de genul I love this country ), dar cred că le putem trece cu vederea.

ENJOY!

Leona Lewis-Better in time

Îmi place tare mult melodia asta şi când am văzut videoclipul partea alb-negru mi s-a părut absolut genială. Dacă ar fi fost după mine, aş fi filmat 3 minute jumate numai pe alb negru. Mi se pare că arată tare bine tipa cum e îmbrăcată şi machiată pe porţiunea aia. Foarte tare în orice caz.

40 de ani

Mulţumesc Danei, care ne-a trimis un mail astăzi amintindu-ne (sau informându-ne cum este cazul meu) că astăzi se împlinesc 40 de ani de la asasinarea lui Martin Luther King. Ea ne invita să folosim prilejul acesta pentru a ne gândi la nedreptăţile care se comit în continuare în lume şi chiar în propriile noastre comunităţi. Vă invit şi eu pe voi la rândul meu.