A vota sau a nu vota

Zilele astea am tot avut discuţii cu toată lumea în legătură cu alegerile parlamentare de mâine. Marea mea problemă este că nu ştiu mai nimic despre candidaţi şi faptul că am remarcat doar campania candidatei de la PNL. Ceilalţi unde sunt? De ce v-aş vota, dacă voi nu vă faceţi îndeajuns de vizibili ca să aflu şi eu cine sunteţi şi ceea ce pretindeţi că vreţi. Am căutat pe tot felul de site-uri informaţii despre candidaţii din colegiul meu şi mare mi-a fost uimirea că cele mai multe lucruri tot de pe bloguri le-am aflat, nicidecum de pe site-uri oficiale. Vreau să votez, însă vreau să votez în cunoştinţă de cauză, responsabil şi întemeiat, nu după ureche.

Problema mea numărul doi constă în faptul că nu ştiu dacă buna mea credinţă şi intenţie contează. După filmuleţele văzute pe Happy Fish şi articolele de pe Hotnews, mă întreb dacă am rămas ultima naivă din această ţară, care tot nu vrea să se prindă de cum merg lucrurile de fapt.

M-am săturat de campanii făcute cu scopul de a-i săpa pe alţii în loc să te scoţi pe tine în evidenţă. Faptul că îmi atragi atenţia asupra a ceea ce a făcut altul rău nu mă ajută pe mine cu nimic să-mi dau seama ce ai făcut tu bine. Bănuiesc că n-ai făcut nimic bine, din moment ce încerci din răsputeri să-mi arăţi băţul din ochiul celuilalt.

Sunt frustrată şi dezamăgită. Mă enervează neîncrederea pe care o am în tot ceea ce ţine de structurile statului. Şi cel mai tare mă irită faptul că mă simt neputincioasă. Fie că mă duc, fie că nu mă duc la vot.

Leapşa de la Andreea #2

Buuun. Primele 8 gânduri în momentul de faţă.

1. mă bucur că mă relaxez în seara asta acasă.
2. trebuie să am grijă ce scriu.
3. o să mă apuc să citesc dacă nu adorm.
4. frati-miu nu are timp să-şi termine tema la meditaţii.
5. de-abia aştept să îi dau supriza Andreei.
6. am 3 zile libere doar pentru mine!!!
7. mi-e tare bine.
8. vreau să mai scriu un post după asta.

Mai departe la Daniel, Ioana şi oricine mai citeşte.

Ce facem cu broscuţele ţestoase?

Până acum două săptămâni am avut o broască ţestoasă de Florida (cu tâmple roşii) pe care am primit-o cadou de la cele mai bune prietene ale mele în clasa a 7-a. Mai avusesem una înainte care din păcate a murit, iar când l-am primit pe Bruki am fost cea mai fericită. Nu m-am gândit însă că o să crească şi o să se transforme într-un broscoi în toată regula.

Drept urmare, de vreun an doi, am ajuns la concluzia că ne e tare greu să îl îngrijim. Nu aveam un acvariu destul de mare, loc unde să îl ţinem, lumină şi căldură suficientă. Oricât de drag ne-ar fi fost, era clar că viaţa la noi nu e prea bună pentru el.

Mi-a luat mult timp să accept ideea că trebuie să găsim o soluţie pentru el, iar sugestia lui tata cum că am putea să-i dăm drumul la Băile Herculane nu mă încânta deloc (în mintea mea problema era că nu va avea ce să mănânce şi că o să-i fie frig).

Am inceput să mă interesez de adăposturi de animale unde aş putea să îl duc, am încercat chiar şi la pet shop-uri, dar proprietarii cu care am vorbit păreau mai interesaţi de preţul lui decât de el. Adăposturi în România există pentru câini şi pisici, mai puţin pentru alte vieţuitoare. Am dat însă peste nişte site-uri unde puteai lăsa anunţuri pentru adopţie pentru orice animal de casă (inclusiv hamsteri, şopârle, papagali etc.) Am postat şi eu un anunţ, am trimis mail-uri la adrese pe care le-am găsit pe site ca să întreb ce e de făcut.

Aşa am aflat că există Coaliţia Trachemys Adoptions-Romanian Coalition, care se ocupă întocmai cu adopţiile broscuţelor ţestoase de Florida. De la ei am aflat şi că este total contraindicat să le eliberăm.

Cert este că în urma anunţului postat de mine, am vorbit cu numeroşi doritori care îşi doreau o broscuţă. În final i-am găsit lui Bruki şi o nouă stăpână iubitoare. Acum duce o viaţă regească în acvariul lui mare cu căldură, lumină, pietre şi nu în ultimul rând o nouă prietenă.

Aşadar, pentru toţi cei care au un animal de casă de care nu mai pot avea grijă, vă recomand să încercaţi să îl daţi spre adopţie, iar pentru cei care îşi doresc un animal, nu vă grăbiţi să cumpăraţi unul direct. Soluţia adopţiei este mult mai eficientă şi mai bună pentru animalele care vor ajunge la alţi stăpâni ce vor avea grijă de ele.

We’ll miss you, buddy!

Ce mai învăţăm

Astăzi la curs am vorbit despre cotitura lingvistică. Destul de complicat şi abstract. Am ajuns însă la paradigme şi la faptul că “în şcoli se predau paradigme”, nu materii. Noi am crescut în paradigma pozitivistă în care claritatea, precizia, sistematicitatea şi univocitatea sunt valori. Nu vă pare cunoscut faptul că există doar o anumită variantă corectă de rezolvare la teste, că totul are un răspuns corect şi doar acela şi că toate lucrurile sunt explicabile? Cred că nimeni (sau foarte puţini) în învăţământul preuniversitar românesc o să spună vreodată că lucrurile sunt neclare, nesigure şi neverificate (spun preuniversitar pentru că după aceea, în unele cazuri, încep să îţi fie provocate şi ţie ideile şi percepţiile). E valabil cât de cât până aici?

Bun. Şi stau şi mă uit în jurul meu în amfiteatru. Când ritmul vorbirii este de dictare, toată lumea are treabă, scrie. Când ritmul este de vorbire liberă începe rumoarea şi nimeni nu mai e atent (culmea!) tocmai atunci când chiar sunt spuse lucruri. De când am pus creionul în mână, dar ce vorbesc, de când am luat tacâmurile în mână, tot ce am făcut a fost să reproducem mecanic ceea ce ni s-a spus să facem. Şi se spune că mintea începe să lenevească dacă nu o pui la muncă. Iar a filtra informaţia şi a scrie ceea ce înţelegi din ce se dicută e într-adevăr un pic prea multă muncă.

Mi-ar plăcea să văd în jurul meu mai multă energie concentrată către a învăţa şi a te dezvolta şi nu către a trece ca gâsca prin apă prin tot. Cred că pe lângă paradigma cu care ne înconjoară, sistemul nostru educaţional te mai învaţă şi să cauţi aparenţe, diplome, medii, titluri, mai degrabă decât să cauţi să devii mai competent şi mai bun ca şi om. Ca să nu trăieşti degeaba.

Le Grand Content

Revin cu un filmuleţ pe care mi l-a arătat Andreea acum ceva timp. Îmi pace mult cum e realizat şi grafic, dar şi ca subiect.

Pentru că România va creşte prin bun simţ şi responsabilitate

Îmi plac la nebunie CSR-urile de la Petrom. Mi se pare că au nişte spoturi foarte bine făcute şi care pe mine personal mă atrag ca şi mesaj. Sloganul este din nou perfect valabil din punctul meu de vedere. Tot ceea ce spun este de actualitate şi adaptat pe realitatea românească.

Preferatele mele sunt:

Andrei

Şoferul

Responsabilitate în trafic

99 de lucruri despre mine

Pentru că am primit leapşa de la Daniel, vă voi îndopa cu lucruri despre mine.

1. mă cheamă Alexandra după tata
2. trebuia să mă cheme şi Frieda, dar n-a vrut tata
3. bunicul din partea mamei a fost neamţ
4. vorbesc germana (încă de la grădiniţă)
5. vorbesc engleză
6. înţeleg şi vorbesc un pic franceză
7. înţeleg şi vorbesc un pic spaniolă
8. germana rămâne limba mea preferată
9. am un frate cu doi ani mai mic
10. îl iubesc tare mult şi sunt stresată că are bac
11. m-am născut duminica
12. sunt norocoasă
13. sunt dependentă emoţional de multe persoane
14. îmi iubesc prietenul mult
15. îl cunosc de 13 ani şi am fost împreună mare parte din timpul ăsta într-un fel sau altul
16. Daniel e şi cel mai bun prieten al meu
17. ascult Moby
18. îmi place Duffy foarte mult
19. sunt studentă
20. lucrez
21. am făcut şi fac voluntariat şi sunt mândră de asta
22. îmi place ce fac la Fundaţie
23. sunt trainer (cu acte în regulă mai nou)
24. în luna octombrie nu am avut niciun weekend liber pentru că am fost în training
25. ieri am ieşit în B52 şi m-am simţit tare bine
26. îmi place Gmail şi îl recomand cu căldură
27. nu am răbdare să ma uit la chestii pe YouTube
28. nu am văzut o groază de filme de referinţă (Pulp Fiction de exemplu )
29. am văzut Titanic de 11 ori
30. am fost şi rămân fan Backstreet Boys
31. am fost fan Britney Spears
32. când eram mică am fost tunsă băieţeşte
33. îmi place cum îmi stă şi cu părul scurt
34. am gropiţe, dar nu se văd mereu
35. mă relaxează muntele
36. îmi place să fac trasee
37. nu prea ştiu să înot
38. sunt zodia Leu şi chestia asta mă reprezintă
39. sufăr de lipsă de timp
40. sunt punctuală
41. pot să fac mai multe lucruri în acelaşi timp
42. am un prag de suportabilitate a stresului destul de ridicat
43. sunt foarte ţâfnoasă când sunt obosită
44. îmi place să lâncezesc în pat
45. îmi pace să dorm cu Daniel
46. îmi doresc propria mea casa în care să mă manifest cum vreau
47. acum sunt tristă că mama a rupt căsuţa de turtă dulce cumpărată de mine
48. încerc să devin mai independentă
49. sunt asertivă când vine vorba de ceva profesional
50. mi-e tare greu să spun ce vreau în relaţiile personale
51. mi-e greu să spun nu şi să deleg
52. am foarte multe de învăţat, dar cresc
53. am un broscoi ţestos primit cadou în clasa a 7-a
54. prefer vanilia în locul ciocolatei
55. prefer Cola în loc de Pepsi
56. dacă îmi doresc ceva într-un pub/restaurant nu o să aibă ce vreau eu
57. îmi place primăvara
58. mi-e dor de liceu şi de colegii şi prietenii mei
59. sunt fidelă şi sinceră cu cei din jur
60. mă înţeleg bine cu Andreea
61. e ca un fel de mentor, mi-a deschis multe drumuri
62. ca să mă descarc plâng
63. am carnet de şofer, dar nu conduc
64. sunt mămoasă
65. îmi doresc tare mult copii (doi băieţi şi o fetiţă dacă s-ar putea )
66. am jucat teatru şi am vrut să devin actriţă
67. pot să vorbesc în public
68. îi iubesc tare mult pe copiii mei de la LMT şi sunt mândră de ei
69. trebuie să strâng bani pentru Austria
70. nu ştiu să schiez, dar o să învăţ
71. vreau şi cred că o să reuşim să dezvoltăm EIC şi în România
72. îmi place tare mult în Polonia, unde am fost de 3 ori
73. urăsc cuşeta
74. cel mai lung drum cu trenul a fost de 30 de ore
75. nu am fost niciodată în spital
76. am o sensibilitate în zona capului (nas, gât, amigdale etc.)
77. îmi place să fac cadouri şi să ofer lucruri în general (chiar şi bani)
78. îmi place să ajut
79. am tendinţa să devin workaholic
80. sunt foarte ambiţioasă şi perfecţionistă
81. învăţ să nu-mi mai doresc să-i schimb pe ceilalţi, ci să-i fac pe ei să-şi dorească schimbarea şi dacă nu vor, să îi accept aşa cum sunt
82. învăţ să fiu sinceră cu mine însămi
83. nu o să practic niciodată PR (un fel sau altul de comunicare da, însă nu o să fiu PR-ist sigur)
84. am autograf original de la Chivu de pe vremea când juca la Ajax
85. nu regret nimic din viaţa mea de până acum
86. mi-e dor de Angi, Crina, Creatza, Dana, Diana
87. mă bucur că a câştigat Obama
88. nu prea port fuste
89. am lucrat într-o bancă şi făceam sondaje de opinie
90. am împărţit fluturaşi la semafor
91. cred că fericirea e efemeră
92. cred că oamenii sunt în esenţă buni
93. cred că o să distrugem planeta asta dacă nu ne oprim din consum şi risipă
94. aş vrea să citesc mai mult
95. aş vrea să am mai mult timp pentru mine
96. ador eşarfele şi genţile
97. îmi place să învăţ
98. vreau să călătoresc şi să văd lumea, dar nu singură
99. mă simt iubită şi apreciată

Am terminat, dar parcă mai am atât de multe de zis. Mi se confirmă încă o dată faptul că oamenii se simt cel mai bine când vorbesc despre ei înşişi.

Later edit: leapşa mai departe la Angi şi B.

Limba română

Am spus lucrurile astea de multe ori şi am de gând să le mai spun până când o să-mi iasă din sistem sau până când o să văd o ameliorare de comportamente.

Dragii mei, nu există în limba română verbul “a (se) agrea” cu sensul de “a se pune de acord”. Doar limba engleză săraca permite ca “to agree” să însemne treaba asta. Faptul că noi ne agreăm înseamnă că ne placem, că ne simpatizăm sau că ne dăm acceptul pentru un reprezentant diplomatic. Şi atât. Ştiu că suntem business şi profi şi că unele lucruri nu sunt foarte uşor de tradus, însă haideţi să ne punem de acord cu nişte aspecte.

Nu spun că eu nu folosesc expresii în engleză  în mod abundent, însă le folosesc în engleză (ştiu că sunt multe lucruri mult mai precise câteodată). Nu cred că lucrurile fac sens, ci că au sens şi chiar sunt interesată de anumite lucruri şi nu în anumite lucruri. Şi lista poate continua.

Nu aciditatea este ideea principală a acestui post, ci încercarea de a ne reaminti că (încă) mai avem şi noi lucruri frumoase şi corecte pe care le putem spune.

Ce spun şi ce fac

Un mare clasic în viaţă a zis odată: “Niciodată să nu uiţi de inima ta.” Nu putea să aibă mai multă dreptate. Am avut două zile de intens disconfort cauzat cred în principal de oboseală şi amplificat apoi de gânduri şi scenarii care îmi umblau mie prin cap cu privire la toate aspectele vieţii mele.

Ce am învăţat? Pauzele SUNT bune! (şi de-a dreptul necesare şi recomandabile în anumite cazuri ) Contează mult să îţi acorzi şi ţie însuţi/însăţi timp şi atenţie, pentru că nimeni altcineva nu o va face în mod special. Trebuie să înveţi să ţii de priorităţile tale mai mult decât de ale altora (indiferent cine ar fi aceşti “alţii”) şi să cauţi în principal să-ţi fie bine ţie întâi din toate punctele de vedere pentru că abia apoi poţi face în aşa fel încât să fie bine şi pentru alţii. Tânjitul după lucruri pe care vrei să le faci şi nu apuci sau nu ai cu cine să le faci nu ajută, ci te adânceşte şi mai tare în frustrări. Nu e nimic rău în a petrece timp cu tine însuţi. E ok să mai vrei sa fii şi singur din când în când.

Dacă mă mai gandesc pot să mai scot şi alte “axiome”. Adevărata întrebare este când o să încep să le aplic.

Buzunarul cu pâine – Matei Vişniec

Acesta este titlul celei mai recente piese de teatru pe care am văzut-o. Că o recomand este puţin spus. Mi-aş dori ca fiecare om să o poată vedea şi simţi.

Oana Pellea si Mihai Gruia Sandu interpretează într-un mod extraordinar de expresiv şi de veridic cele două personaje pierdute prin viaţă, dar care dau dovadă de momente foarte lucide. Aceste momente de luciditate sunt de fapt şi cele care storc emoţii, sentimente şi reacţii din tine (poate chiar lacrimi ca în cazul unora dintre noi ).

Piesa îţi cere o disponibilitate de imaginaţie şi de răbdare pentru că este teatru absurd la urma urmei. Însă metafora este incredibil de puternică.

Merită! Biletele le găsiţi la Teatrul Metropolis.