You are currently browsing the monthly archive for februarie 2009.
“La nivelul simplei gândiri, care cu greu putea atunci să se preocupe de altceva decât de experienţele esenţialmente negative ale presimţirii nefaste, neliniştii şi tăcerii pline de ameninţări, era posibilă doar radicalizarea şi nu un nou început şi o reconsiderare a trecutului.“
Între trecut şi viitor: opt exerciţii de gândire politică – Hannah Arendt, Bucureşti, Ed. Antet, 1997, p. 31 (format electronic)
Am găsit acest citat într-unul din textele pe care le avem de citit la seminarul de Cultură şi Comunicare. În context, el explica apariţia regimurilor totalitare ca o ruptură faţă de tradiţia care nu putea fi continuată sau raportată la un cadru social şi politic nou. Această ruptură a fost intuită sub diferite forme de marii gânditori ai epocii moderne (Kirkegaard, Marx, Nietzsche etc).
Mi-am notat citatul pentru că sunt întru totul de acord că unele lucruri trebuie modificate de la rădăcină. Nu merge întotdeauna intenţia, gândul sau dorinţa de a schimba lucrurile prin căile deja bătătorite. Uneori, oamenii ca să se trezească au nevoie de o alarmă suficient de puternică. Şi asta se aplică în foarte multe situaţii. Îmi vin două acum în minte şi ele sunt şi ideea acestui post.
În primul rând, citesc acest fragment şi mă gândesc la România de azi: care o sa fie alarma noastră de trezire? Pentru că va trebui să fie una capabilă să dărâme toate falsele valori pe care societatea românească pare să le consolideze. Mulţi se gândesc la dictaturi şi conducători puternici (mai multe aici), dar asta doar pentru că asta ne-a fost dat să vedem până în prezent când vine vorba de controlul deplin al unui stat şi al unei societăţi. Dar aşa cum dictaturile au luat prin suprindere societăţile secolului XX, este posibil să fim şi noi luaţi prin surprindere de vreo găselniţă administrativă. Sau nu. 
În al doilea rând, relaţiile. Sunt momente în care doi oameni oricât de mult s-ar strădui să treacă peste anumite inconveniente, să consolideze relaţia, să uite şi să ierte, nu reuşesc. Sau dacă nu încearcă amândoi, cel care are ceva de spus nu reuşeşte să se facă auzit şi înţeles. Şi atunci rămâne varianta unui pas neaşteptat pentru celălalt, poate dureros, însă la urma urmei necesar. Pentru cine are curajul să îl facă.
Cred că avantajul acestor schimbări radicale este că îţi oferă puţin loc de manevră. Eşti constrâns/ă să îţi rearanjezi priorităţile şi să te adaptezi. Să te trezeşti.
Mai sunt încântată de ceva
Kate Winslet a luat Oscarul pentru cea mai bună actriţă în rol principal! Întâmplarea face să fi văzut The Reader chiar ieri seară pentru că auzisem că a făcut un rol bun şi vroiam să compar cu Angelina Jolie în Changeling. Dacă după Changeling am fost tristă o săptămână după o interpretare extrem de convingătoare, la The Reader am plâns şi m-am gândit la mine mai mult. Poveştile sunt la fel de captivante şi de puternice aşa că vă recomand cu cea mai mare sinceritate ambele filme.Cred însă că punctul forte al lui The Reader este faptul că fiecare găseşte o bucăţică din viaţa proprie undeva în film. Fie că e vorba de prima dragoste, de prima experienţă sexuală, de privirile părinţilor după prima noapte petrecută în altă parte sau de cuvintele rămase nespuse pe parcursul vieţii. Dacă mai punem la socoteală şi o amintire a Holocaustului, avem emoţii la intensitate mare de la început până la sfârşit. Uitaţi-vă la film. Şi citiţi şi articolul dacă aveţi timp şi chef.
Aici aveţi şi lista celoralalţi câştigători şi puteţi urmări şi discursul pentru premiu mai jos. Eu intenţionez să văd toate filmele care au câştigat şi pe care nu le-am văzut, mai ales Slumdog Millionaire care mă intrigă.
Astăzi sunt încântată de multe lucruri şi voi scrie aici despre câteva dintre ele. Am găsit un articol care spune că anul 2011 va fi Anul European al Voluntariatului. Nu pot spune decât YAAAAAAY!!! 
Cred că este foarte important şi pentru noi să creştem interesul pentru acest tip de activitate printre elevi şi studenţi şi mă aştept la campanii şi evenimente care să atragă atenţia asupra domeniului. În mintea românului voluntariatul este o treabă pentru fraieri care muncesc degeaba pentru alţii şi pentru nişte cauze pe care ei le numesc nobile şi care ţin de fapt de naivitate. Îmi spune cineva că nu e aşa? Vă rog!! Pentru mine voluntariatul este cea mai liberă şi simplă metodă de a învăţa lucruri şi de a fi util societăţii. De multe ori ne gândim că a fi util înseamnă a face lucruri mari, a inventa lucruri, a aduce profit, când de fapt poţi să aduci un plus de valoare participând la campanii de educaţie sexuală în şcoli de exemplu. Faptul că faci totul din proprie voinţă nu poate decât să ducă la rezultate grozave pentru că dai tot ce ai tu mai bun fără constrângeri exterioare.
Sunt încântată peste măsură de faptul că am un curs la facultate (pe numele lui Formare Profesională şi Training cu dna. prof. Camelia Crişan) unde una dintre cerinţele pentru a promova este o perioadă de voluntariat într-o organizaţie. Voluntariat care să fie concentrat în jurul unui obiectiv de dezvoltare personală pe care ni-l alegem individual şi pe care îl urmărim cu ajutorul unui mentor din organizaţie. Ce poate fi mai tare? Noroc că mai există şi contexte de genul acestui curs care te ajută să vezi un pic mai mult, să experimentezi şi să înveţi şi tu cu tine. Cursul e opţional. Chiar sunt curioasă câţi dintre cei care ar fi vrut să îl aleagă înainte să ştie condiţiile de evaluare vor să continue.
Şi tot legat de voluntariat, AIESEC pregăteşte un seminar pe această temă, AEGEE pilotează un program în Colegiul Naţional “Mihai Viteazul” din Bucureşti în martie pe această temă şi sunt convinse că şi alte organizaţii încep să dea din ce în ce mai multă importanţă voluntariatului. Ceea ce nu mă face decât să privesc cu optimism către anul 2011!
A trecut foarte mult timp de când n-am mai scris. Cred că motivele sunt lipsa de timp ceea ce a generat lipsa de chef. Că subiecte, slavă Domnului, avem.
Pe scurt şi în ordine cronologică:
- excursie de Revelion în Austria, lângă Innsbruck, unde am învăţat să schiez (mulţumesc Dani! :X) – vizite Budapesta, Viena, mânăstirea Melk, lacul glaciar Wolfgangsee. Numai iubire pentru Alpi.
- mult stres la facultate şi o sesiune memorabilă (ce se spune că este cea mai grea din facultate), dar toate trecute cu bine.
- organizări şi multă treabă la serviciu.
- mâine excursie surpiză undeva de Valentine’s Day cu Cristi şi Andreea.
Pe curând!
