Anul acesta Paştele pică sub semnul răbdării şi al îndurării. În fiecare an sărbătoarea este legată de aceste două elemente încununate de speranţa unui Mai Bine care va veni, însă de data asta ceea ce se întâmplă în jurul meu amplifică şi acordă noi semnificaţii evenimentului.

Sunt suprinsă de capacitatea omului de “a duce”. De fiecare dată când ajunge la capătul puterilor şi zice că nu mai poate, îşi strânge ultimele bucăţele de voinţă şi speranţă, le pune la un loc şi merge mai departe, îndurând ceea ce vine. Asta dacă nu se hotărăşte brusc să schimbe direcţia. Dar se pare că suntem în aşa fel construiţi încât această opţiune o lăsăm mai la coadă, pentru că sperăm că o să răzbim pe drumul pe care l-am ales.

Zilele astea gândul meu zboară către cei care luptă cu o boală neiertătoare, către cei care suferă în lipsa cuiva, către cei care aşteaptă o întoarcere, către cei care acceptă pentru că iubesc, către cei care înţeleg, dar au răbdare ca şi alţii să vadă, către cei care se caută pe ei înşişi şi care îşi caută locul. Pentru voi toţi cei pe care vă cunosc şi pentru toţi cei care vă împărtăşesc trăirile undeva în lumea asta mare, numai lucruri bune să vină către voi.

Un Paşte Fericit vă doresc, dar mai ales plin de linişte şi de iubire. Bucuraţi-vă de cei dragi vouă!