Dacă veţi parcurge drumul dintre Piaţa Rosetti şi Calea Moşilor cândva zilele astea o să vă rog să acordaţi o atenţie mai mare stâlpilor de pe marginea trotuarului. S-ar putea ca pe lângă veşnicele afişe care anunţă săpat de puţuri de diferite adâncimi, concerte sau meditaţii  diverse să vă rămână ochii aţintiţi asupra unei foi albe de hârtie pe care scrie mare: Te iubesc! Întoarce-te la mine!!!

În naivitatea mea romantică îmi place să cred că un suflet chinuit a simţit nevoia să facă ceva, orice, oricât de absurd şi improbabil să dea rezultate, ca să-şi capete viaţa înapoi. Toată admiraţia pentru el/ea, sper din inimă că o să găsească ceea ce caută.

Dacă naivitatea mea a fost însă păcălită de o glumă a unor puşti plictisiţi, vă rog nu-mi spuneţi. Prefer să rămân în visul meu frumos în care gesturile nebuneşti din dragoste încă mai există.