Înainte să mă enervez citind comentarii şi păreri cârcotaşe despre concertul Madonnei de aseară, vreau să vă spun cum am trăit şi cum privesc eu experienţa.

Voi lăsa la o parte volumul infernal de muncă din bar, care chiar dacă avea el 100m şi 50 de oameni tot a fost depăşit de situaţie. Cu această ocazie: dragi clienţi dornici de bere, suc şi alte produse lichide, vă vom servi. Pe fiecare. Dar pe rând, pentru că suntem şi noi limitaţi. Nu pot să car mai mult de 8 beri deodată şi acel dozator nu poate turna non-stop beri perfecte care să nu aibă prea multă spumă, să fie reci, eventual să arate ca în reclame. Nu trebuie să ţipaţi, să vă certaţi, să vă îmbrânciţi, să îmi spuneţi că e comanda voastră când e de fapt a altcuiva şi să ţipaţi după mine doar pentru că vedeţi că alerg cu beri în braţe. O să vă vină rândul la un moment dat. De asemenea: nu primesc bani. Mergeţi şi luaţi jetoane, plătiţi cu jetoane şi veţi primi ce vreţi. Banii nu mă ajută cu nimic şi sunt oricum mult prea fraieră ca să îi bag în buzunar şi să vă dau comanda. Şi aşa de final: dacă o băutură e un jeton, o s-o vând pe fix un jeton. Nu pe jumătate. Pentru că nu stau la mica înţelegere cu fiecare şi pentru că trebuie să învăţăm ca naţie să respectăm nişte reguli elementare şi să ne respectăm munca. Sper din tot sufletul că va veni ziua în care nici n-o să ne mai treacă prin cap să facem cum şi cum ca să iasă lucrurile cum vrem noi sau ca să ne iasă nouă ceva în plus, ci că pur şi simplu o să fim corecţi faţă de noi şi faţă de alţii.

Dar revenind din lumea mea utopică la lucruri mai sticky&sweet. Madonna este o zeiţă. Nu cred că o să se mai nască vreodată o artistă cu atâta putere de a face show şi cu atâta energie. Nu mai zic de condiţia fizică pe care o are la 51 de ani şi de ce poate face pe scenă. Am fost plăcut surprinsă să vad că ne-a cântat la chitară. Proiecţiile mi-au plăcut, jocurile de lumini, scena şi maşina de pe scenă, coregrafia şi dansatorii. Costumele nu m-au impresionat în mod deosebit, dar se potriveau ansamblului, deci au fost ok. Show-ul a avut mesaj (mă feresc să zic concert pentru că este prea puţin ca să descriu evenimentul). A  vorbit/cântat despre sex, despre egalitate şi toleranţă, despre Michael,  despre implicare şi schimbare. A făcut mişcări care multora dintre noi ni se par imposibil de făcut cu corpul uman. Ne-a încântat şi ne-a entuziasmat. Mie mi-a transmis incredibil de multă energie. Aş mai merge să o văd în concert de încă o mie de ori pentru că este un fenomen. Şi oricine spune altceva, nu cred că ştie să deosebească un om special de unul banal.

Publicul m-a dezamăgit. Nu a dansat, nu a ţipat, nu a cântat, nu i-a răspuns, nu şi-a manifestat în niciun fel bucuria că venise. Dacă stau şi mă gândesc mai bine, mulţi dintre ei parcă veniseră să vadă un număr de circ, să se minuneze şi să dea ochii peste cap, mai degrabă decât să se lase entertained. Consider că s-a cam dus vremea concertelor în care oamenii stau pe scaun şi ascultă, mai aplaudă puţin şi pleacă acasă. Şi Madonna ştie asta. Ea a venit cu un show modern, pentru un public modern care este capabil şi dispus să aprecieze şi să se distreze. Dar românii au tăcut. Poate e prea mult pentru noi. Poate nu putem să ducem încă evenimente şi personalităţi de nivelul ăsta. Ceea ce e foarte trist, pentru că ne lăudăm că suntem democraţi, europeni şi deschişi la minte. Eroare pentru toate categoriile. Madonna şi-a dat seama de asta şi probabil chiar va fi Game over pentru noi şi ea. Sunt fericită însă că am putut să fiu acolo şi să trăiesc show-ul. M-am bucurat de fiecare secundă.