Aseară m-am bucurat de un alt concert la nivel înalt, de data asta la Anastacia. Sala Polivalentă nu a fost plină şi asta a fost bine pentru că am putut să respirăm şi să ne mişcăm în voie. Locurile noastre erau undeva sus în zona R de unde se vedea perfect scena. Dar după ce a scâncit Cream două melodii şi am văzut că oamenii din jur nu aplaudau nici măcar aşa de dragul aplaudatului, ne-am ridicat frumos şi am coborât la zona de stat în picioare unde măcar lumea se mai mişca. Cu puţin noroc şi mai ales cu binevoinţa Casandrei am intrat în zona A, exact lângă scenă şi am văzut totul perfect.

Anastacia a făcut un spectacol de zile mari. A avut trupă, a cântat de la început până la sfârşit şi melodii noi şi unele foarte cunoscute (a sunat foarte bine şi curat), a schimbat trei costumaţii, a dansat şi a făcut atmosferă. Chiar dacă pe prima melodie s-a înecat şi a trebuit să oprească melodia, a respirat, a băut nişte apă şi a luat-o de la capăt. Ce mi-a plăcut cel mai mult cred că a fost dialogul pe care l-a avut cu publicul. A fost foarte amuzantă cu glumiţele şi prostelile ei. A chemat fani pe scenă, a răspuns la strigătele de “we want autographs!!!” din public şi a şi semnat, a primit iepuraşi de pluş. A fost foarte charismatică şi plăcută şi publicul a apreciat-o pentru asta. Drept urmare oamenii s-au ridicat şi în picioare când le-a cerut-o, au cântat, au ţipat, au sărit şi au dansat. După ce a spus “Thank you, good night!” e drept că unii au plecat direct fără să aştepte să iasă şi trupa de pe scenă, dar majoritatea au rămas ţipând, aplaudând şi bătând din picioare. Şi evident ea a venit la bis şi a continuat show-ul.

Involuntar compar concertul ăsta cu acela al Madonnei. Cred că majoritatea spectatorilor au făcut asta. O tipă din spatele meu spunea în timp ce ieşea că ar fi trebuit să vina şi Madonna să mai ia nişte lecţii de cântat. Eu zic că nu lecţii de cântat ar fi trebuit să ia (este evident că Madonna nu are aceleaşi capacităţi vocale şi nici nu pretinde că le are), ci de relaţionare cu publicul. Anastacia a câştigat foarte mult evident şi datorită muzicii şi vocii, dar mai ales prin atenţia acordată publicului şi prin comunicarea permanentă cu noi. Poate că şi publicul Madonnei ar fi vrut să le vorbească mai mult, nu am de unde să ştiu. E drept că au fost două tipuri de spectacol foarte diferite, însă atmosfera de la Anastacia a întrecut-o pe cea de săptămâna trecută, chiar dacă au fost mai puţini oameni.

Acum că m-a cuprins febra concertelor abia aştept să văd ce mai urmează.