Sau mai corect spus, unde poţi să te îmbraci cum vrei dacă eşti dispusă să suporţi consecinţele: replici de agăţat de copii loviţi de pubertate şi hormoni, psss-ituri, fluierături, priviri şi atingeri “accidentale”. Ţin să menţionez că mă refer la orice înseamnă mai mult decât blugi, adidaşi şi un tricou, fie că e vorba de o fustă, o bluză cu decolteu sau pantaloni scurţi. Suntem prea înapoiaţi se pare ca să ne purtăm civilizat când vedem ceva care ne place sau nu.
Păreri?
4 comments
Comments feed for this article
19 septembrie 2009 la 11:11 pm
zamfirpop
Nu spui o noutate, din păcate: am vreo patruzeci de ani de purtat barbă şi plete şi orice individ, de orice vârstă, de orice etnie, de orice orientare politică, sexuală sau religioasă, pricât de jerpelit sau murdar este, trebuie neapărat să mă arate cu degetul, să se hoalbe la mine, în afară de cazurile în care aud remarci pe care nu ţi le-aş putea reproduce în scris!
Între Paris şi Moscova, între Leverkusen şi Osijek, înte Istanbul şi Odesa sau Krosno, nicăieri (în vreo 15 ţări) nu am avut parte nici măcar de o privire mai atentă.
20 septembrie 2009 la 1:54 pm
Lucia
oooooooooo da
deci cu ce ai fost imbracata?
20 septembrie 2009 la 2:10 pm
Alexandra
o simplă bluză cu decolteu. dar a fost suficient…
17 noiembrie 2009 la 10:53 pm
Dana Ududec
Eheee…
Tin minte ca mi-am luat o rochie foarte decenta, de tipul shift dress a anilor 60, pantofi, posetica, m-am aranjat si m-am pregatit sa ma duc la Festivalul Enescu.
Desi in momentul in care am iesit din casa ma gandeam ca fac cel mai delicat si mai stilat lucru imbracandu-ma “de epoca” (ghilimele… ca era bunica fata mare si nu vreau sa o jignesc) si mergand sa ascult muzica clasica.
Ei bine, pana am ajuns la Sala Palatului m-au murdarit toate privirile si remarcile contemporan-urbane.
Doamne, spune-mi ca pe vremea lu’ bunica puteai sa gusti cultura orasului para sa te simti ca ultima carpa.