Like this:

Am primit o invitaţie acum ceva timp din partea Irinei să scriu în cadrul campaniei ce aniversează 3 ani de LumeBună.ro Provocarea este de a răspunde la întrebarea “De ce aleg România?”

Stau şi mă gândesc de ceva timp, trebuie să recunosc şi încerc să îmi tot organizez o listă de motive sau argumentări şi nu prea îmi iese. Şi nu mă gândesc doar în contextul acestui exerciţiu de reflecţie, ci în general, din ce în ce mai mult apare această punere în perspectivă a deciziilor mele de până acum, a acţiunilor mele din prezent şi automat a planurilor pentru viitor. Renunţ deocamdată la încercarea de a face o listă, pentru că e clar că nu e momentul şi poate nici contextul să fac asta şi o să scriu doar puţin despre poziţionarea mea în momentul ăsta.

Sunt în România pentru că aici m-am născut şi am trăit toată viaţa şi pentru că aici îmi sunt toţi oamenii dragi şi foarte dragi. Am norocul să am nişte rude, prieteni, colegi deosebiţi, de care sunt foarte legată şi împreună cu care simt că mai am lucruri de făcut. În acelaşi timp, my better half este tot aici, iar dacă ar fi să plec undeva, aş vrea ca el să fie lângă mine. Sunt în România şi pentru că simt că activitatea mea aduce o contribuţie, oricât de mică, oamenilor cu care mă întâlnesc. Atâta timp cât pot să îmi concentrez energia şi efortul către ceva care consider că poate genera o schimbare în bine la nivelul oamenilor şi la nivel social, mă simt împlinită. Iar dacă munca asta mă face să şi învăţ câte ceva în fiecare zi şi să cresc ca şi profesionist, cu atât mai bine (cu toate că se pare că încă nu mi-am ales clar profesia, ceea ce este un paradox destul de amuzant dupa vreo 16 ani de şcoală). În momentul ăsta, pe partea de job îmi e bine si consider că mai am multe de învăţat aici unde sunt. Nu în ultimul rând, sunt în România pentru că am început şi un master pe care aş vrea să îl şi termin, aşa ca idee. Pe principiul “nu lăsăm lucrurile neterminate”.

E important să spun însă că dacă sunt acum în România, nu înseamnă că aici voi fi mereu. Nu am renunţat la ideea de a merge măcar la studii în străinătate, iar după aceea uşile sunt deschise. Nu ştiu dacă voi alege România mereu, nici nu ştiu dacă voi avea de ales prea mult. Ideea e că dacă tot sunt aici, să fac tot ce pot eu mai bine pentru mine şi pentru cei din jurul meu.