You are currently browsing the category archive for the 'De toate pentru toti' category.
Aseară m-am bucurat de un alt concert la nivel înalt, de data asta la Anastacia. Sala Polivalentă nu a fost plină şi asta a fost bine pentru că am putut să respirăm şi să ne mişcăm în voie. Locurile noastre erau undeva sus în zona R de unde se vedea perfect scena. Dar după ce a scâncit Cream două melodii şi am văzut că oamenii din jur nu aplaudau nici măcar aşa de dragul aplaudatului, ne-am ridicat frumos şi am coborât la zona de stat în picioare unde măcar lumea se mai mişca. Cu puţin noroc şi mai ales cu binevoinţa Casandrei am intrat în zona A, exact lângă scenă şi am văzut totul perfect.
Anastacia a făcut un spectacol de zile mari. A avut trupă, a cântat de la început până la sfârşit şi melodii noi şi unele foarte cunoscute (a sunat foarte bine şi curat), a schimbat trei costumaţii, a dansat şi a făcut atmosferă. Chiar dacă pe prima melodie s-a înecat şi a trebuit să oprească melodia, a respirat, a băut nişte apă şi a luat-o de la capăt. Ce mi-a plăcut cel mai mult cred că a fost dialogul pe care l-a avut cu publicul. A fost foarte amuzantă cu glumiţele şi prostelile ei. A chemat fani pe scenă, a răspuns la strigătele de “we want autographs!!!” din public şi a şi semnat, a primit iepuraşi de pluş. A fost foarte charismatică şi plăcută şi publicul a apreciat-o pentru asta. Drept urmare oamenii s-au ridicat şi în picioare când le-a cerut-o, au cântat, au ţipat, au sărit şi au dansat. După ce a spus “Thank you, good night!” e drept că unii au plecat direct fără să aştepte să iasă şi trupa de pe scenă, dar majoritatea au rămas ţipând, aplaudând şi bătând din picioare. Şi evident ea a venit la bis şi a continuat show-ul.
Involuntar compar concertul ăsta cu acela al Madonnei. Cred că majoritatea spectatorilor au făcut asta. O tipă din spatele meu spunea în timp ce ieşea că ar fi trebuit să vina şi Madonna să mai ia nişte lecţii de cântat. Eu zic că nu lecţii de cântat ar fi trebuit să ia (este evident că Madonna nu are aceleaşi capacităţi vocale şi nici nu pretinde că le are), ci de relaţionare cu publicul. Anastacia a câştigat foarte mult evident şi datorită muzicii şi vocii, dar mai ales prin atenţia acordată publicului şi prin comunicarea permanentă cu noi. Poate că şi publicul Madonnei ar fi vrut să le vorbească mai mult, nu am de unde să ştiu. E drept că au fost două tipuri de spectacol foarte diferite, însă atmosfera de la Anastacia a întrecut-o pe cea de săptămâna trecută, chiar dacă au fost mai puţini oameni.
Acum că m-a cuprins febra concertelor abia aştept să văd ce mai urmează. 
Înainte să mă enervez citind comentarii şi păreri cârcotaşe despre concertul Madonnei de aseară, vreau să vă spun cum am trăit şi cum privesc eu experienţa.
Voi lăsa la o parte volumul infernal de muncă din bar, care chiar dacă avea el 100m şi 50 de oameni tot a fost depăşit de situaţie. Cu această ocazie: dragi clienţi dornici de bere, suc şi alte produse lichide, vă vom servi. Pe fiecare. Dar pe rând, pentru că suntem şi noi limitaţi. Nu pot să car mai mult de 8 beri deodată şi acel dozator nu poate turna non-stop beri perfecte care să nu aibă prea multă spumă, să fie reci, eventual să arate ca în reclame. Nu trebuie să ţipaţi, să vă certaţi, să vă îmbrânciţi, să îmi spuneţi că e comanda voastră când e de fapt a altcuiva şi să ţipaţi după mine doar pentru că vedeţi că alerg cu beri în braţe. O să vă vină rândul la un moment dat. De asemenea: nu primesc bani. Mergeţi şi luaţi jetoane, plătiţi cu jetoane şi veţi primi ce vreţi. Banii nu mă ajută cu nimic şi sunt oricum mult prea fraieră ca să îi bag în buzunar şi să vă dau comanda. Şi aşa de final: dacă o băutură e un jeton, o s-o vând pe fix un jeton. Nu pe jumătate. Pentru că nu stau la mica înţelegere cu fiecare şi pentru că trebuie să învăţăm ca naţie să respectăm nişte reguli elementare şi să ne respectăm munca. Sper din tot sufletul că va veni ziua în care nici n-o să ne mai treacă prin cap să facem cum şi cum ca să iasă lucrurile cum vrem noi sau ca să ne iasă nouă ceva în plus, ci că pur şi simplu o să fim corecţi faţă de noi şi faţă de alţii.
Dar revenind din lumea mea utopică la lucruri mai sticky&sweet. Madonna este o zeiţă. Nu cred că o să se mai nască vreodată o artistă cu atâta putere de a face show şi cu atâta energie. Nu mai zic de condiţia fizică pe care o are la 51 de ani şi de ce poate face pe scenă. Am fost plăcut surprinsă să vad că ne-a cântat la chitară. Proiecţiile mi-au plăcut, jocurile de lumini, scena şi maşina de pe scenă, coregrafia şi dansatorii. Costumele nu m-au impresionat în mod deosebit, dar se potriveau ansamblului, deci au fost ok. Show-ul a avut mesaj (mă feresc să zic concert pentru că este prea puţin ca să descriu evenimentul). A vorbit/cântat despre sex, despre egalitate şi toleranţă, despre Michael, despre implicare şi schimbare. A făcut mişcări care multora dintre noi ni se par imposibil de făcut cu corpul uman. Ne-a încântat şi ne-a entuziasmat. Mie mi-a transmis incredibil de multă energie. Aş mai merge să o văd în concert de încă o mie de ori pentru că este un fenomen. Şi oricine spune altceva, nu cred că ştie să deosebească un om special de unul banal.
Publicul m-a dezamăgit. Nu a dansat, nu a ţipat, nu a cântat, nu i-a răspuns, nu şi-a manifestat în niciun fel bucuria că venise. Dacă stau şi mă gândesc mai bine, mulţi dintre ei parcă veniseră să vadă un număr de circ, să se minuneze şi să dea ochii peste cap, mai degrabă decât să se lase entertained. Consider că s-a cam dus vremea concertelor în care oamenii stau pe scaun şi ascultă, mai aplaudă puţin şi pleacă acasă. Şi Madonna ştie asta. Ea a venit cu un show modern, pentru un public modern care este capabil şi dispus să aprecieze şi să se distreze. Dar românii au tăcut. Poate e prea mult pentru noi. Poate nu putem să ducem încă evenimente şi personalităţi de nivelul ăsta. Ceea ce e foarte trist, pentru că ne lăudăm că suntem democraţi, europeni şi deschişi la minte. Eroare pentru toate categoriile. Madonna şi-a dat seama de asta şi probabil chiar va fi Game over pentru noi şi ea. Sunt fericită însă că am putut să fiu acolo şi să trăiesc show-ul. M-am bucurat de fiecare secundă.
Am descoperit un interviu superb prin simplitatea şi sinceritatea lui. Mă duce cu gândul la lucrurile pe care ni le dorim cu adevărat, dar pe care nu avem curajul să le facem şi în acelaşi timp la lucrurile esenţiale pe care le uităm în haosul zilnic.
Pasajul meu preferat: “Sistemul asta in care traim si in care mai degraba ne vindem decat sa vindem ceva. Mai degraba suntem ganditi decat gandim, cum spunea Claude Karnoouh.”
Citiţi pe îndelete.
Am avut o săptămână nebună. Cu cât ai mai multe de făcut cu atât apar mai multe şi parcă se strâng toate intenţionat atunci când nu crezi că ai cum să le faci faţă. Dar partea bună e că de cele mai multe ori poţi şi ajungi să le faci pe toate. Am reuşit să merg la serviciu, să mă văd cu oameni cu care nu mă mai văzusem de mult, să ies în club cu oameni noi, să caut cadouri, să petrec timp cu ai mei, să fac cumpărături, să fac bagaje şi să plec. 
Mă rog, ultimele două sunt rezervate pentru după-amiaza asta.
Şi mă simt bine că am reuşit să le fac şi să petrec quality time cu toată lumea.
Acum pot să plec liniştită la linişte, sper. Deltă, here we come! Să ne-auzim/vedem cu bine într-o săptămână!
Alex, IT-ul nostru de serviciu, ne-a povestit despre noul Office 2010 care va apărea în curând. Campania pe care i-au făcut-o este foarte tare după părerea mea. Somewhere between Arial and Windings mwuahahahahahhaha!!!
No ctr.alt.delete
Cred că nu cunosc niciun om care să nu aibă vreo amintire legată de Michael Jackson sau care să nu fi auzit vreodată vreunul din cântecele lui. Ascultându-i muzica pe la 6-7 ani am devenit în mod natural fan. Nu o să uit niciodată vara în care eram la bunica la mare şi mă rugam de ai mei la telefon să îmi cumpere casete cu Michael Jackson. Şi în momentul în care au venit şi mi-au adus cele 2 volume History am zis că lumea e a mea. Îmi amintesc cum mă uitam la înregistrarea concertului din 1992 şi cât de incredibilă mi s-a părut plecarea lui de pe scenă. A fost primul artist după care eram topită. Pentru mine la vârsta aia era cel mai frumos şi mai interesant personaj. Îi ascult şi acum cu mult drag melodiile şi îi respect genialitatea şi implicarea în cauze umanitare.
Vineri noaptea eram într-un club şi DJ-ul a pus Dirty Diana, moment în care toată lumea a început să aplaude şi să ţipe. Mă uitam cum dansam toţi, unii cântând şi versurile, şi mi-am dat seama că asta o să rămână mereu. Exact cum cântăm versurile lui Elvis şi ale lui Freddy Mercury aşa o să ne bucurăm şi de muzica şi videoclipurile lui mereu.
E un mare păcat că nu ştim să avem grijă de oamenii noştri valoroşi şi că nici ei nu ştiu să aibă grijă de ei. Îmi pare tare rău şi cred că o să fim trişti mult timp de acum încolo.
Eu una aşa vreau să mi-l amintesc. Odihnească-se în pace!
